Totul despre CRIPTOGRAFIE

Admininstrator · Administrator Data inscrierii: 27/Noi/2007 Mesaje: 362

Societatea umanã cunoaºte în momentul de faþã una din cele mai profunde transformãri din întreaga ei existenþã ºi anume transferarea activitãþilor obiºnuite în alt spaþiu, aºa numitul Cyberspace, care înlãturã frontierele, noþiunea de distanþã ºi asigură flexibilitate ,rapiditate ºi eficienþã. Astãzi putem vorbi de accesul la distanþã a resurselor informaþionale,de contracte încheiate între persoane care nu se cunosc faþã în faþã, sisteme electronice de plãti , sisteme de transfer de fonduri ºi de comerþ electronic prin reþele etc. Toate aceste servicii ºi încã alte sute de acest fel, au început sã fie o realitate a celui mai mare ºi mai impresionant mediu de comunicaþii între oameni care a ajuns Internet-ul. Internetul este o structurã complexã de reþele de calculatoare , la care se pot conecta un numãr mare ºi uneori necontrolat de calculatoare. Complexitatea arhitecturalã ºi distribuþia topologicã a reþelelor conduc la o mãrire necontrolatã a mulþimii utilizatorilor cu acces nemijlocit la resursele reþelei - fiºiere, baze de date, rutere etc. de aceea putem vorbi de o vulnerabilitate a reþelelor ce se manifestã pe variate planuri. De aceea un formă crucial al reþelelor de calculatoare, în special al comunicaþilor pe Internet, îl constituie securitatea informaþiilor. Apare deci necesitatea identificãrii utilizatorilor situaþi la mari distanþe ºi de întocmai nevoia de securitate ºi de autenticitate, la toate nivelele arhitecturale ale retelelor. La grad înalt, utilizatorii vor sã se asigure cã posta electronicã, de exemplu, soseºte chiar de la persoana care pretinde a fi expeditorul. Uneori utilizatorii, mai ales când acþioneazã în numele unor firme, doresc asigurarea caracterului confidential al mesajelor transmise. În tranzacþiile financiare, alãturi de autenticitate si confidenþialitate, un loc de mare importanþã îl are ºi integritatea mesajelor, ceea ce înseamnã cã mesajul recepþionat nu a fost alterat în timpul tranziþiei prin retea. În tranzacþiile de afaceri este foarte important ca odatã recepþionatã o comandã, aceasta sã fie nu numai autenticã, cu continut nemodificat, dar sã nu existe posibilitatea ca expeditorul sã nu o mai recunoascã, adicã sã se respecte proprietatea de nerepudiere.

Din problemele menþionate de asigurare a securitãþii informaþiei se poate de evidenþiat ºi problema de transfer instant de fiºiere ºi mesaje în sisteme distribuite de informaþii cu asigurarea securitãþii. În scopul rezolvãrii acestei nereguli în lucrarea datã se analizeazã sistemele criptografice existente ºi se recomandă un sistem criptografic hibrid care creazã canale criptografiate de comunicaþie ºi implementeazã o infrastructurã localã(autonomã) de certificate digitale necesare protocolului de autentificare a entitãþilor ºi schimbului cheilor de criptare.

Sisteme criptografice

Criptografia este un set de standarde ºi protocoale pentru codificarea datelor ºi mesajelor, astfel încât astea sã poatã fi stocate ºi transmise mai sigur. Ea stã la baza multor servicii ºi mecanisme de securitate folosite în INTERNET, întrebuințând metode matematice pentru transformarea datelor, în intenþia de a ascunde conþinutul lor sau de a le proteja împotriva modificãrii. Criptografia vã ajutã sã aveþi comunicaþii mai sigure, chiar ºi atunci cînd mediul de transmitere (de exemplu, Internetul) nu este de încredere. De asemenea, se poate utiliza pentru criptarea fiºierelor sensibile, astfel ca probabilitatea de a fi înþelese de intruºi sã fie mai micã. Criptografia poate fi utilizatã pentru a contribui la asigurarea integritãþii datelor, ca de pildă ºi la menþinerea lor ca secrete. Criptografia vã ajutã sã verificaþi originea datelor ºi a mesajelor prin utilizarea semnãturilor digitale ºi a certificatelor. Cînd utilizaþi metode criptografice, cheile criptografice trebuie sã rãmânã secrete. Algoritmii, măsură cheilor ºi formatele de fiºiere pot fi fãcute publice fãrã a compromite securitatea.

Scopul de bazã al criptografiei

Din cele expuse mai sus se poate de evidenþiat urmãtoarele cerinþe faþã de criptografia modernã:

1. Confidenþialitate – asigurarea ca nimeni nu poate citi mesajul cu exceptia destinatarului.

2. Integritatea datelor – realizeazã protejarea datelor la alterare sau manipularea de cãtre persoane neautorizate. Prin manipularea datelor înþelegem procese cum ar fi inserþii, întârzieri sau substituiri.

3. Autentificarea – presupune posibilitatea de identificare a sursei informaþiei ºi a entitãþii (o persoanã, un terminal de computer, o carte de credit).

4. Non-repudierea – care previne negarea unor angajamente sau acþiuni anterioare.

Deci criptografia trebuie sã acopere în mod corespunzãtor aceste patru direcþii atît în teorie cît ºi în practicã. Ea trebuie sã previnã ºi sã detecteze furtul ºi alte acþiuni ilegale, fiind doar una din tehnicile de asigurare a securitãþii informaþiei.

Existã douã soiuri de sisteme criptografice:

• simetrice (cu cheie secretã) care folosesc aceeaºi cheie, atît la cifrarea cît ºi la descifrarea mesajelor;

• asimetrice (cu chei publice) care folosesc chei distincte de cifrare ºi descifrare (dar legate una de alta).

Din punct de vedere algoritmic ºi al domeniului de aplicare criptografia poate fi divizatã în patru primitive criptografice:

algoritmi criptografici cu cheie secretã;

algoritmi criptografici cu chei publice;

semnãturã digitalã

funcþii dispersive(rezumat).

Pentru a crea un sistem criptografic care va rezolva problemele securitãþii informaþionale sigur ºi eficace este nevoie de întrebuințat primitivele criptografice în grup dupã cerinþe.

Un sistem criptografic (criptosistem) este compus din:

• M-text clar;

• C-text cifrat;

• 2 functii inverse E() si D();

• un algoritm care realizează cheile Ke si Kd astfel încat: ºi

Grafic funcþionarea unui sistem criptografic se poate de reprezentat astfel(Fig.1):

Fig.1. Modul de funcþionare a unui sistem criptografic.

În continuare voi descrie succint fiecare prmitivã criptograficã .

1.2. Algoritmi criptografici cu cheie secretã(simetrici)

Pentru asigurarea confidenþialitãþii datelor memorate în calculatoare sau transmise prin reþele se folosesc preponderent algoritmi criptografici cu cheie secretã (simetrici). Ei se caracterizeazã prin aceea cã ambii utilizatori ai algoritmului împart aceeaºi cheie secretã, folositã atît la cifrare cît ºi la descifrare. Cheia de criptare este necesar de pãstrat în secret faþã de utilizatorii neautorizaþi, pentru cã cel ce are acces la acestã cheie poate avea acces ºi la informaþia secretã. Algoritmii criptografici simetrici se caracterizeazã printr-o vitezã de cifrare extraordinar de mare, în comparaþie cu algoritmii criptografici asimetrici ºi sunt comozi la cifrarea blocurilor mari de informaþie. Securitatea acestui tip de algoritm depinde în mare mãsurã de mărimea cheii ºi posibilitatea de a o pãstra în secret. Problema principalã ce apare la încercarea de a crea comunicaþii secrete între numeroºi utilizatori este manegementul cheilor; pentru n utilizatori sunt posibile n(n-1)/2 legãturi bidirecþionale, fiind necesare tot atîtea chei. Aceasta implicã în general dificultăți dificile în generarea, distribuþia ºi memorarea cheilor. Utilizarea calculatoarelor electronice a permis folosirea unor chei de dimensiuni mai mari, sporindu-se astfel rezistenta la atacuri criptoanalitice. Cînd cheia secretã are o dimeniune convenabilã ºi este suficient de frecvent schimbatã, devine practic imposibilã spargerea cifrului, chiar dacã se cunoaºte algoritmul de cifrare.

Securitatea criptãrii simetrice depinde mult de protecþia cheii criptografice. Ca urmare, administrarea acestora este un factor esenþial ºi se referã la:

- generarea cheilor, adicã mijloacele (pseudo)aleatoare de creare a succesiunii de octeþi (biþi) ai cheii;

- distribuþia cheilor, adicã modul în care se transmit ºi se fac faimoase cheile tuturor utilizatorilor cu drept de acces la informaþiile criptate;

- memorarea cheilor, adicã stocarea lor sigurã pe un suport magnetic sau pe un card, de obicei criptate sub o altã cheie de cifrare a cheilor, numitã ºi cheie master.

Problema fundamentalã a utilizãrii criptografiei în reþele este aceea a gãsirii unor modalitãþi de distribuþie sigurã ºi periodicã a cheilor criptografice, fiind necesar ca acestea sã fie schimbate cît mai des. În Internet, pentru aceasta, se utilizeazã tot serviciile reþelei, folosind protocoale speciale sau sisteme cu chei publice, aºa numitele anvelope (plicuri) digitale.

Cei mai cunoscuþi algoritmi criptografici simetrici sunt:

cifruri bloc

DES (Data Encryption Standard), Triple DES

IDEA (International Data Encryption Algorithm)

AES(Advanced Encryption Standard)

cifruri secvenþiale

RC4

1.3 Algoritmi criptografici cu chei publice(asimetrice)

O nouã privire asupra sistemelor criptografice a adus-o algoritmii criptografici asimetrici(cu chei publice). Aceºti algoritmi se caracterizeazã prin aceea, cã la criptare ºi decriptare se folosesc chei diferite, legate între ele printr-o relaþie matematicã. Acest tip de relaþie este de o aºa naturã, cã cunoscînd o cheie sã o determini pe cealaltã, din punct de vedere computaþional, este cumplit de greu. Astfel dacã criptãm cu întâia cheie vom putea decripta doar cu cea de adoua ºi invers. În acest fel pentru transmitere de informaþii secrete una dintre chei(de exemplu cea de criptare) se poate de fãcut publicã, pe cînd cealaltã sã fie þinutã în secret. Dacã de fãcut cheia de descifrare publicã, atunci pe baza acestui sistem se poate de creat un sistem de autentificare.

Din cele expuse aici se pot evidenþia douã direcþii de întrebuințare a criptosistemelor asimetrice:

de confidenþialitate, se face publicã cheia publicã ºi astfel cel care doreºte sã trimitã date confidenþiale proprietarului cheii publice va cripta aceste date cu acestã cheie, ºtiind cã doar prorietarul le va putea decripta.

de autentificare atît a emiþãtorului cît ºi a datelor, emiþãtorul cripteazã datele cu cheia sa secretã, iar cel ce va dori sã autentifice datele va folosi la decriptare cheia pereche(cea fãcutã publicã)

Chiar dacã criptosistemul asimetric este destul de puternic, vom avea nevoie ca lungimea cheii sã fie de minimum 2304 biþi pentru a oferi un nivel de securitate comparabil cu cel oferit de o cheie de 128 biþi în criptosistemul simetric. Criptosistemele asimetrice sunt cu mult mai lente la criptare/decriptare ºi sunt nepractice la criptarea volumelor mari de informaþii. Criptosistemele simetrice sunt de cam 1000 de ori mai rapide ca cele asimetrice, deaceea criptosistemele asimetrice cel mai des se folosesc în urmãtoarele scopuri de bazã:

la distribuþia cheilor, care se folosesc la algoritmii simetrici de criptare

semnãtura digitalã, un atribut al unui utilizator, folositã pentru recunoaºterea acestuia.

Cele mai întrebuinþate criptosisteme asimetrice sunt urmãtoarele:

RSA(Rivest-Shamir-Adleman)

EG(El Gamal)

ECC(Elliptical Curve Cryptography)

Funcþii dispersive(rezumat)

Fucþia dispersivã se aplicã unui mesaj de oarecare lungime M ºi întoarce o valoare de extindere fixã h: h=H(M), unde h are lungimea m. Existã multe astfel de funcþii, dar funcþiile dispersive mai au unele proprietãþi suplimentare, care le fac unidirecþionale:

ªtiind M este uºor de calculat h

ªtiind H ºi h este greu de calculat M, pentru care H(M)=h

ªtiind M, este greu de gãsit alt mesaj M1 pentru care H(M)=H(M1)

Functiile de dispersie (hash funcþii) joacã un rol important în autentificarea conþinutului unui mesaj transmis în reþelele de calculatoare. Rolul lor nu este de a asigura secretul transmisiilor, ci de a crea о valoare h=H(M), numitã ºi rezumat (digest), cu rol în procedura de semnãturã digitalã, deosebit de greu de falsificat. Una din cerinþele fundamentale pentru о astfel de funcþie este ca, modificînd un singur bit la intrare, sã producã о avalanºã de modificãri în biþii de la iesire.

Existã mai multe scheme de calcul a rezumatului unui mesaj, cele mai folosite sunt:

MD5 - este vorba de un algoritm care primeste la intrare un mesaj de lungime arbitrarã ºi

produce la ieºire un rezumat de 128 de biþi.

SHA1 - NIST împreunã cu NSA au proiectat un algoritm pentru calculului functiei hash

numit Secure Hash Algorithm (SHA), standardul numindu-se SHS. El este destinat sã fie folosit împreunã cu sistemul de semnãturã digitalã DSS ). SHA produce un rezumat de 160 de biti, mai mare decît MD5.

1.5 Semnãturã digitalã

O semnãturã digitalã reprezintã o informaþie care îl identificã pe expeditorul unui document. Semnãturã digitalã se realizeazã utilizând un sistem criptografic cu chei publice ºi o funcþie de dispersie. Astfel în procedura de semnare sunt implicate 3 entitãþi:

• M - mesajul de semnat;

• h=H(M) - amprenta digitalã a mesajului (rezumatul calculat prin hash);

• - semnãtura digitalã.

Aceasta face ca semnãtura sa fie unicã atît pentru un fiºier cît ºi pentru deþinãtorul cheii. Absolut orice modificãri aduse documentului afecteaza semnãtura, oferindu-se astfel atît integritate cît ºi autentificare. Semnãturile digitale utilizeazã criptarea asimetrica, în care se foloseºte o cheie (secretã) pentru a crea semnãtura ºi o alta cheie(publicã), legatã de prima, pentru a o verifica. Cheia publicã este raspînditã ºi identificatã de cãtre certificatele digitale. Un certificat de cheie publice este о structurã de date folositã pentru a se putea asocia, în mod sigur, о cheie publicã cu niºte elemente de utilizator. Certificatele sunt emise de terþi de incredere, cunoscuþi sub numele de autoritãþi de certificare (AC), care îºi asumã responsabilitatea pentru identificarea utilizatorilor ºi pentru acordarea cheilor. În mod asemãnator, companiile mari pot folosi AC-uri interne organizaþionale pentru a identifica personalul ºi functia fiecãruia, în scopul autentificarii tranzacþiilor de comert electronic.

2. Realizarea eficientã a sitemelor criptografice

Revenind la scopul de bazã a criptografiei putem observa cã nici un sistem criptgrafic nu poate realiza eficient toate obiectivele ei principale. Deacea în practicã sistemele criptografice apar ca sisteme hibride, primitivele criptografice lucrînd împreunã pentru realizarea efectivã a dificultăților securitãþii informaþionale. Astfel se poate de precizat:

confidenþialitatea, este realizatã cel mai eficient de cãtre algoritmii criptografici simetrici

integritatea datelor – de cãtre funcþiile dispersive

autentificarea, de cãtre algoritmii asimetrici(semnãturã digitalã)

non-repudierea, în comun de cãtre funcþiile dispersive ºi semnãtura digitalã(certificate digitale)

Deci apare problema definirii unei infrastructuri criptgrafice eficiente.

Definirea infrastructurii sistemelor criptografice hibride

Pentru definirea infrastructurii sistemelor criptografice mã voi axa pe problema, care apare la schimbul unor informaþii confidenþiale printr-o reþea vulnerabilã, cum este Internetul. Deci, de ce anume avem nevoie: ca informaþiile sã nu le poatã citi nimeni altcineva decît destinatarul, sã se poatã de identificat sursa informaþiilor, sã se poatã detecta o eventualã alterare a informaþiilor. Componentele necesare pentru a satisface cerinþele de mai sus sunt:

algoritm criptografic simetric(de exemplu AES), pentru criptarea afluxului de informaþii;

infrastructura cheilor folosite(creare, organizare, pãstrare, distribuire, menþinere chei):

chei sesiune, cheile utilizate de cãtre algoritmii criptografici simetrici;

chei terminal, folosite pentru criptarea cheilor de sesiune(se foloseºte infrastructura cheilor publice - PKI);

chei master, necesare pentru criptarea cheilor secrete terminal ;

algoritm criptografic asimetric(pentru schimbul cheilor de sesiune);

funcþii rezumat, pentru validarea integritãþii datelor sau autentificarea conþinutului lor;

semnãturã digitalã, pentru autentificarea sursei datelor;

Domeniile cu necesitãþi de securitate

Securitatea informaþionalã este necesarã în cele mai întrebuinþate servicii disponibile pe Internet:

Serviciul e-mail, nu este un fapt nou cã interceptarea mesajelor e-mail se face destul de uºor, deacea este nevoie de folosit un sistem de securitate care ar permite criptarea mesajelor, verificarea autorului ºi a integritãþii datelor recepþionate;

Comerþ electronic(e-commerce), securitatea datelor/tranzactiilor este foarte importantã în indiferent ce sistem financiar, indiferent cã se bazeazã pe tranzacþii clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate se utilizeazã diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii: autentificare/autorizare, non-repudierea, confidenþialitatea si integritatea datelor.

Reþele virtuale private(VPNs), stabilesc o conexiune securizatã între douã reþele printr-un mediu public(ca de exemplu Internet-ul). Aceasta permite crearea unui tunel criptat de comunicare între cele douã reþele, care este străveziu pentru utilizatori.

3. Soluþii tehnice existente

Asupra soluþiilor tehnice existente se poate de privit din douã puncte de vedere: eficacitãþii lucrului sistemului ºi al costului sistemului (implementare, susþinere º.a.). În continuare voi prezenta cele mai vestite soluþii tehnice.

Securitatea serviciului e-mail

Cele mai cunoscute metode de protecþie criptograficã a serviciului e-mail sunt S/MIME (Secure/Multipurpose Internet Mail Extension) ºi PGP (Pretty Good Privacy). MIME a fost creat ca standard de transfer ºi transport a diferitor feluri de fiºiere ataºate la e-mail, ca GIF, JPEG, DOC ºi altele. Litera S în faþã indicã includerea unui standard de criptare în interiorul acestui protocol. Dar deoarece fiecare sistem e-mail are o realizare proprie a protocolului S/MIME adesea apar probleme cu interoperabilitatea dintre diverse sisteme de acest fel. Acest protocol are avantajul cã este inclus în majoritatea sistemelor e-mail ºi e-mailul clientului(ca Outlook ºi Eudora). Este soluþia cea mai comodã ºi mai ieftinã.

O altã soluþie de securitate a serviciului e-mail este produsul soft PGP. PGP este un pachet de programe adresat protectiei postei electronice ºi a fisierelor, prin cifrare simetricã si cu chei publice. Cu susținerea sãu se pot stabili modalitãþi sigure de comunicaþie între persoane, nefiind necesarã schimbarea prealabilã a unor chei de cifrare. PGP conține un sistem sigur de gestiune a cheilor, autentificarea datelor prin semnãtura digitalã ºi compresia datelor. PGP satisface trei cerinþe fundamentale:

caracterul privat al postei electronice, ceea ce înseamna cã doar destinatarul desemnat al scrisorii poate citi continutul acesteia

autentificarea emiþãtorului;

autentificarea mesajelor, adicã certitudinea cã mesajele nu au fost modificate de alte persoane.

Securitatea comerþului electronic(e-commerce)
[color=gray]
Orice Web server care colectezã date personale de la clienþi trebuie de considerat ca un e-commerce server, ºi toate soluþiile posibile de securitate trebuie de implementat. Tradiþional doar Web site-urile care conduc tranzacþii comerciale ºi financiare sunt numite e-commerce servere, dar este bine ca toate aceste soluþii sã fie implementate, dupã posibilitate pe orice Web site pentru al face mult mai sigur din punct de vedere al securitãþii informaþionale. Pentru asigurarea unui indice acceptabil de securitate existã mai numeroase tehnici de criptare, similare în ceea ce priveºte algoritmii de criptare, dar diferind prin modul ºi locul de aplicare. Astfel, dacã ne referim la familia de protocoale TCP/IP, existã posibilitatea sã se aplice criptarea la nivelul IP, la nivelul sesiune sau la nivelul aplicaþie. Pentru criptare la nivelul reþea (IP) se utilizeazã douã mecanisme diferite:AH –Authentification Header care utilizeazã pentru autentificare ºi pentru integritatea datelor algoritmul MD 5 (message-digest) si ESP - Encapsulating Security Payload care furnizeazã confidenþialitate folosind algoritmul DES - Data Ecription Standard. Protocolul de criptare la nivelul de sesiune cel mai folosit este SSL (Secure Socket Layer )- server securizat de date - în combinaþie cu Certificatul Digital (Digital Certificate). Certificatul Digital este cel care recunoaºte standardul ºi confirmã cã serverul pe care se aflã web site-ul utilizeazã într-adevãr criptarea SSL atunci cînd primeºte ºi oferă datele. În momentul în care sunt accesate pagini în care se cer informatii de platã de la consumator, acestea trebuie sã se afle pe un astfel de server securizat; la nivelul

aplicaþie existã douã tehnici diferite: securizarea individuala a aplicatiilor (S/HTTP si S/MIME) sau prevederea unor tehnici de criptare externe, deasupra aplicatiilor predefinite cum sunt PGP (Pretty Good Privacy) sau SET (Secure Electronic Transfer) .

3.3 Reþele virtuale private(VPNs)

Sã presupunem cã avem o companie cu sedii aflate la distanþã îndeajuns de mare cã sã ne permitem realizarea unei reþele personale, dar în acelaºi timp avem nevoie de un nivel de securitate sporit, care poate fi soluþia acestei complicații ? O soluþie dintre cele mai rezonabile este crearea unei reþele virtuale private prin intermediul reþelei Internet. VPNs este o colecþie de tehnologii care permit crearea unui tunel de comunicare securizat prin Internet cu ajutorul sistemelor criptografice. Acest tunnel poate fi accesat doar de utilizatorii autorizaþi, pentru ceilalþi fiind transparent. Înainte de a vã conecta la acest tunnel de comunicare va necesită sã vã identificaþi. Cripatrea în reþele VPNs poate fi efectuatã pe douã cãi diferite: transport ºi tunelare.În debutantul tip se cifreazã doar datele propriu zise, însã header-ele pachetelor de date rãmîn neschimbate, ceia ce este uneori insuficient . Criptarea nivelului tunel duce la criptarea atît a datelor cît ºi a headerelor pachetelor, acesta este foarte bine deoarece este puþin sã criptãm doar datele ºi sã lãsãm adresele ºi conþinutul pachetelor vizibile.

4. Elaborarea sistemului criptografic hibrid de transfer instant de fiºiere ºi mesaje

Sistemul dat se referã la crearea unor canale criptografiate de comunicaþii pe reþeaua Internet, care îngăduie transferul instant de fiºiere ºi mesaje. Acest sistem se poate de implementat pe deosebite sisteme distribuite de informaþii. În lucrarea datã se propune crearea unui sistem criptografic hibrid la nivelul aplicaþie din suita de protocoale TCP/IP. Aplicaþia va defini un port pentru comunicare ºi va folosi protocolul TCP pentru transportul datelor.

Acest sistem criptografic, este propus ca o soluþie la problemele de securitate informaþionalã, ºi poate fi realizat atît pentru sistemele de calcul care au conexiune la Internet cu adresã IP constantã cît ºi pentru cele la care IP-ul se genereazã odatã cu conexiunea.

Sistemul criptografic hibrid conþine urmãtoarele componente:

algoritmul simetric de criptare a fluxului de date;

algoritmul asimetric pentru schimbul periodic al cheilor de sesiune;

semnãturã digitalã pentru autentificarea entitãþilor la comunicare.

Arhitectura generalã a sistemului este compusã din urmãtoarele aplicaþii:

aplicaþie server, cu funcþii de generare, semnare ºi gestiunea certificatelor pentru fiecare utilizator;

aplicaþii utilizator care vor comunicã între ele ºi cu aplicaþia server.

Aplicaþia server oferã urmãtoarele servicii:

generarea certificatelor digitale pentru fiecare utilizator;

þine evidenþa utilizatorilor cãrora li sau eliberat certificate;

semneazã certificatele pentru a li se putea verifica validitatea;

va urmãri care certificate au fost anulate sau expirate.

Certificatul care conþine cheia secretã se criptografiazã în baza unei fraze introduse de utilizator, iar certificatul cu cheia publicã se va pãstra într-o bazã de date publicã, astfel încît fiecare utilizator sã poatã avea acces la ea.

Certificatul de cheie publicã are urmãtoarea structurã:

seria de identificare a fiecãrui certificat;

utilizator(date personale ale utilizatorului);

data expirãrii certificatului;

cheia publicã a utilizatorului;

semnãtura aplicaþiei server.

Certificatul care pãstreazã cheia secretã va avea aceeaºi structurã doar cã cheia secretã va fi criptografiatã cu un algoritm criptografic simetric(în calitate de cheie se va folosi hash funcþia frazei introduse de utilizator).

Aplicaþia utilizator posedã urmãtoarele posibilitãþi:

Conectarea la un alt utilizator:

iniþial se va verifica identitatea utilizatorului prin fraza cheie;

crearea unei cereri de conexiune cãtre aplicaþia doritã.Cererea conþine urmãtoarele date:

subiectul cererii;

certificatul de cheie publicã;

cheia de sesiune criptatã cu chia publicã a destinatarului;

semnãtura digitalã a sursei

Acceptarea unei conexiuni din partea altui utilizator:

verificarea autenticitãþii sursei;

extragerea, decriptarea cheii de sesiune;

Criptarea/decriptarea fluxului de date cu cheia de sesiune;

Încãrcarea de pe aplicaþia server a certificatelor digitale de chei publicã.

Pentru câștigarea acestui sistem criptografic se propune utilizarea celor mai eficiente platforme pentru crearea aplicaþiilor: platforma Java de la Sun sau platforma Microsoft .Net Framework .

Sun propune trei extensii, ca parte integrantã din pachetul SDK care oferã o nouã perspectivã asupra securitãþii. Cele trei extensii sunt JCE (Java Criptography Extension), JSSE (Java Secure Socket Extension) ºi JAAS (Java Authenticaþion and Authorization Service).

JCE reprezintã cadrul în care sunt implementaþi:

- algoritmi de criptare, cei mai cunoscuþi DES, RC2, RC4, IDEA,3DES,AES, RSA;

- algoritmi pentru generarea de chei pentru algoritmii de cripate;

- criptare cu parolã, PBE ( Password Based Encryption )

JCE conþine urmãtoarele servicii :

- fabrici de chei(se pot genera chei pentru tipurile menþionate de algoritmi);

- crearea ºi managementul bazelor de date în care sunt pãstrate cheile;

- crearea ºi managementul parametrilor algoritmilor de criptare;

- fabrici de certificate.

JSSE implementeazã protocoalele SSL V3 (Secure Socket Layer) ºi TLS 1.0 (Transport Layer Security). Aceastã extensie asigurã de asemenea suport pentru protocolul HTTPS ºi algoritmul de criptare RSA.

JAAS, aceastã extensie permite serviciilor care ruleazã pe un server sã se autentifice ºi asigurã controlul asupra utilizatorilor ce folosesc serviciile respective.

Microsoft propune în general aceleaºi servicii prin tehnologia Microsoft CryptoAPI .

Concluzii

Securitatea informaþionalã este o problemã care devine tot mai stringentã ºi mai actualã odatã cu dezvoltarea reþelelor ºi industriei sistemelor de calcul. Una din metodele de bazã de asigurare a securitãþii informaþionale este metoda criptograficã.Criptografia, la momentul actual acoperã un set de protocoale, algoritmi de criptare, infrastructuri de manipulare a cheilor criptografice º.a.

Pentru obþinerea unui sistem sigur de protecþie a informaþiei este trebuință de prevãzut toate direcþiile posibile de atac asupra lui, deoarece este inutil de securizat o laturã a sistemului, aunci cînd atacul poate fi uºor realizat pe o laturã mai sensibilã.

Un sistem criptografic este eficient atunci cînd þine echilibrul între ceea ce este necesar ºi ceea ce este posibil. Pentru crearea unui astfel de sistem este nevoie de construit o infrastructurã pusã bine la punct ºi care ar conþine urmãtoarele componente: algoritmi criptografici simetrici, asimetrici, de funcþii dispersive, de semnãturã digitalã ºi de o infrastructurã a cheilor necesare.

În practicã, cînd apare problema implementãrii unui astfel de sistem, se poate de mers pe douã cãi: alegerea unui sistem existent sau crearea unuia nou. Fiecare dintre aceste cãi are ºi avantaje ºi dezavantaje. Soluþiile existente au fost studiate prezent de specialiºti în domeniu ºi aplicate în practicã deci ele sunt mult mai sigure de utilizat, problema este cã nu tot timpul aceste sisteme pot fi încadrate în sistemul nostru informaþional. Deci de multe ori apare necesitatea creãrii unui sistem acordat la necesitãþile noastre. Un astfel de sistem este propus pentru transferul securizat de date între sisteme distribuite de informaþii. Acest sistem este o soluþie eficientã pentru companiile(de diferit profil) care au o infrastructurã distribuitã de informaþii. Avantajele aduse faþã de sistemele existente sunt flexibilitate, automatizare în lucru ºi o securitate crescutã(prin gestionarea localã a certificatelor digitale).

Sistemul criptografic hibrid propus permite crearea unor canale de comunicaþii criptografiate pe reþeaua Internet ºi implementeazã o infrastructurã localã de certificate digitale.Acest tip de soluþie se poate de creat efectiv pe platforme de programare ca Java în SDK ºi Microsoft .Net Framework.

Pentru care tip de soluþie n-am pleda, este necesar de ºtiut, cã oricît de bun ºi sigur n-ar fi sistemul folosit, el este ineficient dacã este administrat ºi utilizat incorect.

animalplanet2 · Trimis: 30/07/2012 17:16 Titlul subiectului:

Strange article! She would have me as interested, but not! Anyway, thank you. Sorry for my English i am from Kiev))))